definiția ambiante definiție dex

, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.

adj. înconjurător, (livr.) ambiental. (Mediul ~.)

adj. m. (sil. -bi-ant), pl. ambiánți; f. sg. ambiántă, pl. ambiánte

Care se află în jur; din apropiere; înconjurător. [Sil. -bi-ant] /<fr. ambiant

adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura].

adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens)

, ambianțe, s.f. Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance.

s. v. mediu.

s. f. (sil. bi-an-), g.-d. art. ambiánței; pl. ambiánțe

f. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; anturaj; climat; mediu; cadru. ~ culturală. [G.-D. ambianței; Sil. -bi-an-] /<fr. ambiance

s.f. Mediu, societate în mijlocul căreia se află cineva sau ceva. [< fr. ambiance].

s. f. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăiește cineva. (< fr. ambiance)