s.f. Capacitate de a se folosi cu aceeași ușurință de ambele mâini. – Din fr. ambidextrie.
s. f., art. ambidextría, g.-d. art. ambidextríei; pl. ambidextríi
s.f. Însușirea de a fi ambidextru. [< fr. ambidextrie].
s. f. însușirea de a fi ambidextru. (< fr. ambidextrie)
, ambidextri, -e, adj., s.m. și f. (Persoană) care se slujește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre.
adj. m., s. m., pl. ambidéxtri; f. sg. ambidéxtră, pl. ambidéxtre
și substantival Care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. [Sil. -dex-tru] /<fr. ambidextre
adj. Care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. [< fr. embidextre, cf. lat. ambo – doi, dextera – mâna dreaptă].
adj., s. m. f. (cel) care se folosește cu aceeași dexteritate la ambele mâini. (< fr. ambidextre)