s.f. Slăbire a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau bătrâneții. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblyopie.
s. f. (sil. -bli-o-), art. ambliopía, g.-d. art. ambliopíei; pl. ambliopíi
f. Stare patologică caracterizată prin slăbirea vederii, cauzată de o boală, de bătrânețe sau de excese. /<fr. amlbyopie
s.f. (Med.) Slăbire a vederii, datorită unor boli, unor excese sau bătrâneții. [Gen. -iei. / < fr. amblyopie, cf. gr. amblys – tocit, ops – ochi].