, ambreiaje, s.n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage.
n. Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul funcționării. [Sil. -bre-iaj] /<fr. embrayage
s.n. Organ de mașină care permite ambreierea. [< fr. embrayage].