vb., ind. prez. 3 sg. ambuscheáză
vb. I. tr., refl. a (se) așeza în ambuscadă. II. refl. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. (< fr. embusquer)
, ambuscați, adj., s.m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.
s. m., pl. ambuscáți
adj., s.m. (Liv.) (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase; învârtit. [< fr. embusqué].
adj., s. m. (militar) scutit de instrucție și front; învârtit. (< fr. embusqué)