, amețeli, s.f. Stare în care omul își pierde simțul echilibrului. – Ameți + suf. -eală.
s. 1. (MED.) vertij, vârtej, (înv.) scutură (A simțit o ~.) 2. v. buimăceală.
s. f., g.-d. art. amețélii; pl. amețéli
f. Stare patologică caracterizată prin pierderea echilibrului. A avea ~eli. [G.-D. amețelii] /a ameți + suf. ~eală