s.f. Tulburare a vederii datorată unui viciu de refracție în mediile transparente ale ochiului. – Din fr. amétropie.
s. f. (sil. -tro ), art. ametropía, g.-d. ametropíi, art. ametropíei
f. Anomalie constând în tulburarea vederii (miopie, astigmatism), datorită unui viciu de refracție a ochiului. /<fr. amétropie
s.f. (Med.) Anomalie a refracției oculare (miopie, hipermetropie, astigmatism). [Gen. -iei. / < fr. amétropie, cf. gr. a – fără, metron – măsură, ops – ochi].