Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția amortire definiție dex
amortire
găsește rime pentru
amortire
Cuvinte apropiate:
amorțire
A AMORȚ/Í ~ésc 1.
intranz.
(
despre
ființe
,
despre
corpul
sau
părți
ale
corpului
lor
) A-și
pierde
(
temporar
)
capacitatea
de a
reacționa
la
excitanți
exteriori
; a
deveni
insensibil
; a
înțepeni
. 2)
fig.
(
despre
procese
,
suferințe
fizice
etc.
) A
deveni
mai
puțin
intens
; a
slăbi
; a se
atenua
. 3)
rar
(
despre
unele
animale
) A
intra
în
perioada
de
hibernare
; a
hiberna
. 4) (
despre
sol
,
apă
etc.
) A
îngheța
la
suprafață
. 2.
tranz.
A
face
să
devină
insensibil
. /<lat.
ammortire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia amortire
AMORȚÍ
,
amorțesc
, vb.
IV
. Intranz. (
Despre
ființe
,
despre
corpul
sau
despre
o
parte
a
corpului
lor
) A
pierde
temporar
capacitatea
de a
reacționa
la
excitarea
din
afară
, a
deveni
insensibil
. ♦ (
Despre
unele
animale
) A
intra
în
perioada
de
hibernare
. ♦ Fig. A-și
pierde
vigoarea
, a
slăbi
în
intensitate
. – Lat. *
ammortire
(=
admortire
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia amortire
AMORȚÍ
vb.
1.
a
insensibiliza
.
(
Anestezicul
~
țesutul
dureros
.)
2.
a
înțepeni
, a
paraliza
.
(
Gerul
îi ~
buzele
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia amortire
A amorți
≠ a se
dezmorți
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia amortire
amorțí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
amorțésc
,
imperf. 3 sg.
amorțeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
amorțeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia amortire
amorțí
(
amorțésc
,
amorțít
), vb. – A
deveni
insensibil
; a
lăsa
în
nesimțire
; a
înțepeni
. – Mr.
amurțăscu, amurțire,
megl.
anmurțǪs
. Lat. *
ammŏrtῑre
(Pușcariu 83;
Candrea
-
Dens
., 1178; REW 186; Körting 216; Meyer,
Alb
.
St
.,
IV
, 86); cf. it.
ammortire
, prov., fr., v. sp.
amortir.
Uz
general
(ALR, I, 150). Der.
amorțeală
,
s.f.;
amorțitor,
adj. (care
amorțește
);
amorțitură,
s.f. (
amorțeală
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia amortire
AMORȚÍRE
,
amorțiri
s.f.
Faptul
de
a
amorți
;
amorțeală
;
fig.
indiferență
,
inerție
. – V.
amorți
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia amortire
Amorțire
≠
dezmorțire
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia amortire
amorțíre
s. f., g.-d.
art
.
amorțírii
;
pl.
amorțíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia amortire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK