definiția amorul definiție dex

, amoruri, s.n. Iubire, dragoste. ♢ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva. ♦ (Concr.) Iubit² (2). – Din lat. amor, it. amore.

s. 1. v. iubire. 2. v. iubit.

≠ ură

s. n., pl. amóruri

n. Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire; dragoste. ♢ ~ propriu prețuire exagerată a propriilor calități; mândrie. /<lat. amor, it. amore

s.n. – Iubire. Lat. amor (fr. amour, it. amore), introdus de poezia lirică, la sfîrșitul sec. XVIII. – Der. amorez (var. amurez), s.m., care aparține terminologiei teatrale (fr. amoureuse › amoreză, de la care s-a format m.), astăzi intrat și în limbajul pop. (în teatru se spune încă prim amorez); amoreză (var. amure(a)ză), s.f. (iubită, țiitoare); amoreza, vb. (a se îndrăgosti); amoros, adj. (plin de iubire); înamora, vb. (a se îndrăgosti).

, amoruri, s.n. ~ 2. (Livresc) Atașament, afecțiune. – It. amore. (lat. lit. amor)

s.n. 1. (Liv.) Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2. (Liv.) Atașament, afecțiune. ♢ Amor propriu = prețuire a propriilor calități; mândrie. [Pl. -ruri. / < lat. amor, cf. it. amore].

s. n. iubire, dragoste. ♦ ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități. (< lat. amor)

v. Cupidon.

s. n. [-priu pron. -priu], art. amórul-própriu, g.-d. art. amórului-própriu

expr. 1. de plăcere. 2. pe gratis, fără bani, de pomană.