, anale, s.f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec.
Element prim de compunere savantă cu semnificația „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezișul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus].
(sec. 14), fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Țării Românești, și soția țarului bulgar Ivan Srațimir.
mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecată, întîi în fața lui, apoi în fața ginerelui său Caiafa, care îi luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”.
[búlin] (1507-1536), regină a Angliei. A doua soție a lui Henric VIII (din 1533), din ordinul căruia a fost decapitată. Mama Elisabetei I.
(1083-c. 1153), istoric bizantin. Fiica împăratului Alexios I Comnenul, căruia i-a consacrat opera ei „Alexiada” (evenimentele din anii 1068-1118), izvor prețios și pentru istoria României.
(1601-1666), regină a Franței. Soția lui Ludovic XIII, regentă (1643-1651) în timpul minoratului fiului său Ludovic XIV.
[bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moștenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franței Carol VIII (1491) și apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franța, realizată efectiv în 1532.
, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obținut tronul cu ajutorul nobilimii și al ofițerilor din grada imperială.