, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.
vb. (JUR.) a cerceta, a instrui, (livr.) a instrumenta. (A ~ un caz.)
vb., ind. prez. 1 sg. anchetéz, 3 sg. și pl. ancheteáză
vb. I. tr. 1. A cerceta (un fapt, o persoană} printr-o anchetă; a face o anchetă. 2. A întreprinde o cercetare în scop științific. [< fr. enquêter].
vb. tr. a face o anchetă. (< fr. enquêter)
, anchete, s.f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. – Din fr. enquête.
s. 1. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (livr.) instrumentare, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. 2. v. sondaj.
f. 1) Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii. ~ judecătorească. 2) Cercetare științifică efectuată pe teren (prin chestionare). ~ dialectală. [G.-D. anchetei] /<fr. enquête
s.f. – Cercetare. Fr. enquête. – Der. ancheta, vb., din fr. enquêter; anchetator, adj.
s.f. Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovații și împrejurările în care s-a produs un fapt. ♦ Cercetare pe teren făcută în scop științific; sondaj. [< fr. enquête].
s. f. 1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor. 2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< fr. enquête)
s. n., pl. ráiduri-anchétă
s. n., pl. ráiduri-anchétă