, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.
vb. (MED.) a se înțepeni, a se prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)
vb., ind. prez. 1 sg. anchilozéz, 3 sg. și pl. anchilozeáză
tranz. A face să se anchilozeze. /<fr. ankyloser
intranz. 1) A se îmbolnăvi de anchiloză; a căpăta anchiloză. 2) fig. A pierde agerimea minții; a deveni rutinar. /<fr. ankyloser
vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. ♦ (Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [< fr. ankyloser].