, ancoraje, s.n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio).
n. 1) v. A ANCORA. 2) Ansamblu de obiecte (ancoră, lanț etc.) care servesc pentru ancorare. 3) Loc de ancorare. 4) Totalitate a cablurilor care fixează o construcție înaltă, un stâlp. /<fr. ancorage, it. ancoraggio
s.n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc pentru ancorare. ♦ Loc de ancorare. ♦ Sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. [Cf. it. ancoraggio, fr. ancrage].