s.f. Știință a măsurii vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie.
s. f. (sil. -tri-), art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
f. Știință care se ocupă cu studiul măsurării vitezei curenților de aer. /<fr. anémométrie
s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / < fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură].