definiția anexe definiție dex

, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

adj. 1. v. auxiliar. 2. v. anexat.

adj. m., pl. anécși; f. sg. anéxă, pl. anéxe

Care ține de anexă; propriu anexei. /<fr. annexe

adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat].

adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. (< fr. annexe, lat. annexus)

, anexe, s.f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ♢ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.

s. v. adaos.

s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe

f. Element secundar alăturat la un lucru principal în vederea completării; adaos; supliment. /<fr. annexe, lat. annexus

s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care îl întregește sau îl lămurește. [< fr. annexe, cf. lat. annexus – legat].

s. f. 1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos. 2. (anat.) țesut, formație, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 3. material documentar alăturat unui text. (< fr. annexe)