, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.
tranz. A face să se anime; a însufleți; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare
intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare
vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animați(u)ne, s.f.; animator, adj.; animozitate, s.f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.
vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].
loc. adv. (muz.) cu însuflețire; animat. (<it. con anima)