s. (FIZ.) eolotropie. (~ unui corp.)
s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a prezenta caracteristici fizice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare. [Gen. -iei. / < fr. anisotropie, cf. gr. anisos – inegal, tropein – a întoarce].