adj. m., pl. anodónți; f. sg. anodóntă, pl. anodónte
adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
I. adj. fără dinți. II. s. f. moluscă bivalvă de apă dulce cu șarniera fără dinți. (< fr. anodonte)
s. f. lipsă a dinților. (< fr. anodontie)
s.f. Lipsă a dinților. [Gen. -iei. / < fr. anodontie, cf. gr. an – fără, odous – dinte].