s.f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetență. ♦ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie.
s. (MED.) inapetență.
s. f. (sil. mf. an-), art. anorexía, g.-d. anorexíi, art. anorexíei
f. med. Lipsă a poftei de mâncare. [G.-D. anorexiei] /<fr. anorexie
s.f. (Med.) Lipsă de poftă de mâncare. V. inapetență. ♢ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. anorexie, cf. gr. an – fără, orexis – poftă de mâncare].
s. f. pierdere a poftei de mâncare; inapetență. o ~ mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. (< fr. anorexie, gr. anorexia)