definiția anostii definiție dex

, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.

, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.

adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim

≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim

adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /<ngr. ánostos

Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /<ngr. ánostos

adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim. – Der. anosteală, s.f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s.f. (plictiseală).

adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim. – Der. anosteală, s.f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s.f. (plictiseală).

, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

vb. v. plictisi, sătura, urî.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă

, anostii, s.f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie.

s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei