, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artiști. 3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.
, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artiști. 3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.
s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formație, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.
s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formație, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.
s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri
s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri
n. 1) Unitate rezultată din suma părților componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri. ♢ În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /<fr. ensemble
n. 1) Unitate rezultată din suma părților componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri. ♢ În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /<fr. ensemble
s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ♢ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artiști. ♦ Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].
s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ♢ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artiști. ♦ Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].
s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble
s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble
s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație (4). ♢ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< fr. ensemble)