, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ♢ Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique.
adj. m., pl. antagónici; f. sg. antagónică, pl. antagónice
v. ANTAGONIST. /<fr. antagonique
adj. Antagonist. [< fr. antagonique].
adj. opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonist. (< fr. antagonique)