s.f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci alternativ. – Din fr. antiphonie.
s.f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci, opus omofoniei. [Gen. -iei. / cf. fr. antiphonie, gr. antiphonia].
s. f. cântare alternativă a unui solist și a unui grup vocal ori instrumental. (< fr. antiphonie)