, antifoane, s.n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ.
, antifoane, s.n. Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense. – Din fr. antiphone.
(cântare religioasă, instrument care apără urechea de zgomote) s. n., pl. antifoáne
n. Obiect plastic mic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. /<fr. antiphone
s.n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească. Ngr. ἀντίφωνον, în parte prin sl. antifonŭ (Murnu 5). Sec. XVII. – Der. antifonar, s.n. (carte care cuprinde antifoane).
s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet].
s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr. antiphone)
, antifoane, s.n. 1. Material fonoabsorbant aplicat pe suprafețele unui spațiu închis cu scopul reducerii zgomotului venit din exterior; insonorizant. 2. Echipament de protecția muncii destinat protejării auzului celor care îl poartă. – Din pref. anti- + suf. -fon.