, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
adj. → rezonant
adj. (Despre circuite) Care prezintă antirezonanță. [< fr. antirésonnant].
adj. care prezintă antirezonanță. (< fr. antirésonnant, engl. antiresonant)
, antirezonțe, s.f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
s. f. → rezonanță
s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă. [< fr. antirésonance].
s. f. stare de vibrație opusă rezonanței. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)