, anvelope, s.f. 1. Înveliș de protecție a camerei de aer a unui vehicul, confecționat din cauciuc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din. fr. enveloppe.
f. 1) Înveliș protector din cauciuc al camerei cu aer a unei roți de vehicul. 2) Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 3) Învelitoare de carte; supracopertă. [G.-D. anvelopei] /<fr. enveloppe
s.f. 1. Înveliș protector de piele, de cauciuc etc. al unei camere cu aer. 2. Învelitoare de carte; supracopertă. ♦ Mapă de carton, de material plastic etc. în care se păstrează o carte în timpul cititului. 3. (Arte) Atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou, îndulcindu-le contururile. [< fr. enveloppe].
s. f. 1. înveliș protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roți de vehicul. ♢ înveliș al unei mingi (de fotbal, volei etc.). 2. supracopertă. ♢ mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului. ♢ plic. 3. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou. (< fr. enveloppe)