, apărători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S.m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș. 3. S.n. și f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.
s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ul său.) 2. v. avocat. 3. v. fundaș.
adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. și pl. apărătoáre
Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. ~ător