, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) în aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ♢ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.
adv. În aparență. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis
Care pare altfel decât este în realitate. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis
adj. 1. Nereal, imaginar; fals. 2. Evident, vizibil. ♢ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămâne netencuită și este folosită la fațade. // adv. În aparență. [Cf. fr. apparent, lat. apparens].
I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens)
, aparențe, s.f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ♢ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ♢ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.
f. Înfățișare exterioară înșelătoare a unui lucru. ♢ În ~ judecând după exterior. A salva ~ele a da unei situații un aspect agreabil pentru a ascunde esența neplăcută. După toate ~ele după cum pare. [G.-D. aparenței] /<fr. apparence, lat. apparentia
s.f. Ceea ce pare pe din afară ; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ♢ În aparență = judecând după exterior ; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].
s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. o în ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia)