apariții, s.f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment inițial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar a unei cărți, a unui periodic etc.; publicare. – Din fr. apparition, lat. apparitio, -onis.
s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneză, încolțire, înfiripare, naștere. (Istorica ~ a unei idei mărețe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. v. fantomă.
s. f. (sil. -ți-e), art. aparíția (sil. -ți-a), g.-d. art. aparíției; pl. aparíții, art. aparíțiile (sil.-ți-i-)
f. 1) v. A APĂREA. 2) Moment inițial al unui proces; naștere. ~a scrisului. 3) Ieșire de sub tipar; publicare. [G.-D. apariției] /<fr. apparition, lat. apparitio, ~onis
s.f. 1. Arătare (neașteptată), ivire. ♢ A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct de plecare al unui proces, al unui fenomen ; naștere. 2. Ieșire de sub tipar ; tipărire, publicare. [Gen. -iei, var. aparițiune s.f. / cf. fr. apparition, lat. apparitio].
s. f. 1. faptul de a apărea. 2. ieșire de sub tipar; publicare. (< fr. apparition, lat. apparitio)