, apelativi, -e, adj., s.n. (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din fr. appellatif, lat. appelativus.
n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
adj. (Ieșit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus].
adj., s. n. (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus)