vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. apercép; conj. prez. 3 sg. și pl. aperceápă
vb. – A percepe. Termen filozofic, creat pe baza germ. appercipieren, fr. aperception. Îl găsim pentru prima dată la Duiliu Zamfirescu (idei apercepute). – Der. apercepți(un)e, s.f.; aperceptiv, adj.
vb. III. tr. A percepe, a asimila. ♦ A percepe clar, cu atenție (un fenomen psihic). [P.i. apercép, var. apercepa vb. I. / < germ. appercipieren].