, apetituri, s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
n. 1) Poftă de mâncare. 2) rar Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință; doleanță. /<fr. appétit, lat. appetitus
s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].