s.f. (Știință care se ocupă cu) creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. – Din fr. apiculture.
s. albinărie, albinărit, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)
s. f., g.-d. art. apicultúrii
f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii albinelor; albinărit. [G.-D. apiculturii] /<fr. apiculture
s.f. Știință care studiază creșterea albinelor; albinărit. [Gen. -rii. / < fr. apiculture, cf. lat. apis – albină, cultura – cultivare].