, aplazii, s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie.
f. Stare patologică care constă în atrofierea unui țesut sau a unui organ. /<fr. aplasie
s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / < fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela].
s. f. întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ. (< fr. aplasie)