, apofonii, s.f. (Lingv.) Alternanță care există între vocalele din tema unui cuvânt. – Din fr. apophonie.
s. (FON.) ablaut. (~ reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvânt.)
s.f. Schimbare a vocalei radicale a unui cuvânt în diferite forme flexionare, potrivit unor legi constante. [Gen. -iei. / < fr. apophonie, cf. gr. apo – departe, phone – sunet].
s. f. alternanță vocalică; ablaut. (< fr. apophonie)