apreturi, s.n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc.; scrobeală. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru. 3. Faptul de a fi apretat. – Din fr. apprêt.
s. scrobeală, (prin Transilv.) aspreală, (Mold. și Bucov.) crohmală, (Transilv. și Mold.) șterc. (~ pentru rufe.)
adj. m., pl. apréți; f. sg. aprétă, pl. apréte
n. 1) Preparat cu care se tratează țesăturile textile pentru a le da anumite calități (rigiditate, luciu, asprime). 2) Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare. [Sil. a-pret] /<fr. apprêt
s.n. 1. Substanță folosită la tratarea țesăturilor și a firelor pentru a le da anumite calități. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în curs de finisare pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. [Pl. -turi. / < fr. apprêt].