apreturi, s.n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc.; scrobeală. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru. 3. Faptul de a fi apretat. – Din fr. apprêt.
s. scrobeală, (prin Transilv.) aspreală, (Mold. și Bucov.) crohmală, (Transilv. și Mold.) șterc. (~ pentru rufe.)
adj. m., pl. apréți; f. sg. aprétă, pl. apréte
n. 1) Preparat cu care se tratează țesăturile textile pentru a le da anumite calități (rigiditate, luciu, asprime). 2) Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare. [Sil. a-pret] /<fr. apprêt
s.n. 1. Substanță folosită la tratarea țesăturilor și a firelor pentru a le da anumite calități. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în curs de finisare pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. [Pl. -turi. / < fr. apprêt].
s. n. preparat la tratarea țesăturilor și fibrelor textile pentru a le da anumite calități; scrobeală. (< fr. apprêt)
, apreturi, s.f. 1. Apretare; p.ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui. 2. (Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). – Din germ. Appretur, fr. apprêture.
f. 1) v. A APRETA. 2) Totalitate a operațiilor la care este supus un material textil pentru a capăta aspectul dorit. 3) Secție dintr-o întreprindere textilă în care se execută apretarea. /<germ. Appretur
s.f. Apretare; (p. ext.) operațiile de fierbere, de înălbire, de apretare etc. la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație unde se face apretarea. [< germ. Appretur].