, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător.
adj. v. arabil, cultivabil.
adj. m., pl. arătóri; f. sg. și pl. arătoáre
adj. – 1. Arabil, bun de arat. – 2. (S.m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara.