, (1) arbaletrieri, s.m., (2) arbaletriere, s.n. 1. S.m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S.n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.
(persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri
(obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére
s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].