definiția arctice definiție dex

, arctici, -ce, adj. Care este situat în regiunea Polului Nord; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. arctique, lat. arcticus.

adj. nordic, (astăzi rar) boreal, septentrional. (Regiunile ~.)

adj. m. (sil. arc-), pl. árctici; f. sg. árctică, pl. árctice

1) Care ține de Arctica sau de Polul Nord; propriu Arcticii sau Polului Nord; boreal. Faună ~că. 2) Care se află în regiunea Arcticii sau Polului Nord; de la Polul Nord. [Sil. arc-tic] /<fr. arctique, lat. arcticus

adj. – Situat în regiunea Polului Nord. Lat. arcticus sau gr. ἀρϰτιϰός (Gáldi 152). Sec. XVII.

adj. Situat în apropiere de polul nord; septentrional, boreal. [< fr. arctique, lat. arcticus, gr. arktikos].

adj. situat la Polul Nord; septentrional, boreal. (< fr. arctique, lat. arcticus, gr. arktikos)

, cel mai mic ocean al Pămîntului, situat în reg. Polului Nord, între Eurasia și America de Nord, și care comunică cu Oc. Atlantic prin Str. Hudson, Davis, Danemarcii, iar cu Oc. Pacific prin Str. Bering; c. 13,1 mil. km². Ad. max.: 5.220 m. Țărmuri crestate. Relieful fundului oceanic este complex, cu o întinsă platformă continentală. Mare parte din supr. sa este acoperită cu ghețuri. Cunoscut și sub denumirea de Oc. Boreal sau Mediterana Arctică.