, arcuiri, s.f. Faptul de a (se) arcui; încovoire elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită. – V. arcui.
s. 1. v. încovoiere. 2. v. flexiune. 3. v. curbură.
s. f., g.-d. art. arcuírii; pl. arcuíri