, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mîncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. [Pr.: -de-ia] – Din ardei.
vb., ind. prez. 1 sg. ardeiéz, 3 sg. și pl. ardeiáză, 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. ardeiéze; ger. ardeínd
tranz. (mâncăruri, alimente) A prepara cu ardei iute; a iuți. [Sil. -de-ia] /Din ardei