definiția arendasi definiție dex

arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.

vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)

vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. și pl. arendeáză

tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă

arendași, s.m. Persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai întinsă). – Arendă + suf. -aș.

s. (reg.) orândaș, (înv.) arendar, orândator, (înv., în Mold.) orândar, posesor. (~ul unei moșii.)

s. m., pl. arendáși

m. Persoană care ia un bun în arendă. /arendă + suf. ~aș

arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășésc, imperf. 3 sg. arendășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arendășeáscă; ger. arendășínd