arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.
vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. și pl. arendeáză
tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă