, arestări, s.f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta.
s. (JUR.) 1. arest, deținere, închidere, întemnițare, reținere, (pop.) popreală. (~ a unui suspect.) 2. capturare, prindere, prins, (înv.) prinsoare, prinsură, prinzare. (~ unui hoț dispărut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.)
≠ eliberare
s. f., g.-d. art. arestării; pl. arestări
s.f. Acțiunea de a aresta. [< aresta].