, arestați, -te, adj., s.m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.
adj., s. (JUR.) 1. adj. deținut, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoț ~.) 3. s. deținut, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ul și-a recunoscut fapta.)
achiziționat, aciolat, aciolisit, agățat, căzut, dubit, gărduit, hămuit, imprimat, îmbarcat, împachetat, înhămat, lăcuit, legat, pironit, poleit, poprit, săcuit.
a achiziționa, a aciolisi, a agăța, a atârna, a băciui, a băga (pe cineva) la întristare, a chepegi, a ciuguli, a deșerta, a dubi, a găbji, a gărdui, a hămui, a imprima, a îmbarca, a împacheta, a încălța, a înfia, a lăcui, a lega, a lua în chirie, a lua în jbilț, a năși, a pironi, a polei, a popri, a prinde în jbilț, a prinde, a priponi, a pune căpăstru cuiva, a pune (pe cineva) la popreală, a rașcheta, a răzui, a săcui, a sălta, a schimba diagrama / domiciliul (cuiva), a strica (cuiva) codolanul, a țurghiuni.
a ajunge la salamet, a cădea, a cădea în groapă / în harpon, a cădea pe bec, a fi dus la deal / la obor, a fi făcut ghem, a fi luat în chirie, a fi luat în bază, a fi pus în ramă, a intra dincolo, a intra în vinerea seacă, a intra la cucurigu / la ghilimele, a se lăsa cu halagea, a lua calea putreziciunii, a pescui, a se retrage cu torțe, a se turna cu fapt.
, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.
vb. (JUR.) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)