a ajunge la salamet, a cădea, a cădea în groapă / în harpon, a cădea pe bec, a fi dus la deal / la obor, a fi făcut ghem, a fi luat în chirie, a fi luat în bază, a fi pus în ramă, a intra dincolo, a intra în vinerea seacă, a intra la cucurigu / la ghilimele, a se lăsa cu halagea, a lua calea putreziciunii, a pescui, a se retrage cu torțe, a se turna cu fapt.
, arestați, -te, adj., s.m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.
adj., s. (JUR.) 1. adj. deținut, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoț ~.) 3. s. deținut, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ul și-a recunoscut fapta.)