, argintari, s.m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). – Argint + suf. -ar.
s. v. bijutier, giuvaiergiu.
s. m., pl. argintári
m. Persoană care face sau vinde obiecte de argint. /argint + suf. ~ar
, argintări, s.f. Acțiunea de a arginta. – V. arginta.
s. (înv.) spoire, spoit. (~ unui vas metalic.)
s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări