adj. – Oprit, suspendat. Ngr. [ίερεύς] ἀργός „[preot] care nu are de lucru”, cf. bg. argosvam „a suspenda”. – Der. argosi, vb. (a pune la îndoială).
adj. m. [Grecism; despre preoți] Căruia i s-a interzis pentru câtva timp să slujească în biserică. – Ngr. argos.
, polis în Grecia antică (NE Peloponesului), întemeiat la începutul milen. 2 î.Hr.; centrul politic și și cultural al Argolidei.