, argumentații, s.f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s.f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, -onis.
s. f. (sil. -ți-e), art. argumentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. argumentáției; pl. argumentáții, art. argumentáțiile (sil. -ți-i-)
f. Totalitate de argumente aduse pentru a demonstra ceva. [G.-D. argumentației] /<lat. argumentatio, ~onis, fr. argumentation
s.f. Argumentare. [Gen. -iei, var. argumentațiune s.f. / cf. fr. argumentation, lat. argumentatio].
s. f. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. (< fr. argumentation, lat. argumentatio)